• Principalul factor de risc este infecţia persistentă cu tipurile de HPV cu risc înalt.

• Vârsta foarte tânără la debutul vieţii sexuale şi numărul mare de parteneri sexuali reprezintă factori care pot creşte riscul de a dezvolta cancer de col uterin.

Este important însă de reținut faptul că deşi aceşti factori cresc în mod evident riscul de a dobândi o infecţie cu HPV, există multe femei care au avut un singur partener sexual şi au o infecţie cu HPV care uneori duce la leziuni precanceroase sau la cancer al colului uterin. De aceea, persoanele care află că au o infecţie genitală cu HPV nu trebuie să se simtă stingherite să discute despre acest subiect, ci trebuie să solicite consiliere medicală de specialitate pentru a înţelege situaţia în care se află şi pentru a putea participa şi colabora la stabilirea unui plan de tratament.

• Deficienţe ale sistemului imunitar pot de asemenea favoriza transformarea unei leziuni precanceroase în cancer.

• Fumatul, alte boli sau infecţii grave concomitente pot slăbi imunitatea organismului şi astfel pot favoriza infecţia cu HPV.

• Utilizarea îndelungată (peste 7-10 ani) a pilulelor contraceptive, deşi controversată, este considerată ca favorizantă pentru infecţia cu HPV.

• Cancerul de col nu se moşteneşte genetic, ci este consecinţa infecţiei HPV. Totuşi, cu toate că infecţia HPV reprezintă cauza necesară, ea nu este şi suficientă în dezvoltarea cancerului. Se pare că există o susceptibilitate genetică care ar putea explica de ce numai o parte din persoanele infectate dezvoltă leziuni precanceroase sau cancer.

• Cancerul colului uterin, cea mai serioasă problemă asociată cu infecţia cu HPV, poate fi prevenit în marea majoritate a cazurilor.

•  În perioada precanceroasă nu există simptome care să oblige femeia să meargă la medic şi nici posibilitatea de stabilire a diagnosticului la examenul ginecologic obişnuit, cu ochiul liber, deoarece anormalităţile celulare incipiente nu modifică aspectul colului. De aceea, examenul citologic Babeş-Papanicolaou trebuie efectaut periodic.

• In stadiile avansate cancerul de col uterin se manifestă prin sângerări genitale spontane sau apărute după contactul sexual.

Există două forme histologice principale de cancer de col uterin, ce apar prin transformarea malignă a celor două epitelii ce acoperă colul uterin şi anume: carcinomul scuamos (cel mai frecvent, reprezentând aproximativ 80-90% din cazuri) şi adenocarcinomul (respectiv restul de 10-20%).

Dacă sunt ambele tipuri de epitelii implicate atunci rezultă o formă histopatologică numită carcinom adenoscuamos sau mixt. În apariția ambelor tipuri virusul HPV joacă rolul essential, în schimb cele două tipuri principale de cancer de col uterin au aspecte epidemiologice şi evoluţii diferite şi pun probleme diferite de diagnostic.

Carcinomul scuamos
Reprezintă forma cea mai frecventă de cancer de col și este precedată de o etapă preneoplazică (precanceroasă) numită neoplazie cervicală intraepitelială (cu acronimul “CIN” preluat din limba engleză- “cervical intraephitelial neoplasia”) sau displazie cervicală.

Etapa de leziune precanaceroasă este lungă (durează în general 8-10 ani) și poate fi atât depistată cât și tratată. Excepţional, în condiţiile unei imunităţi scăzute, la persoane cu anumite susceptibilităţi genetice sau în cazul unei agresivităţi virale deosebite, transformarea din leziune precanceroasă în cancer de col uterin poate avea loc mult mai repede, chiar în mai puţin de un an.

Pe lângă durata lungă de evoluție care acordă un timp necesar diagnosticului, leziunile de tip CIN au şi o localizare care favorizează identificarea precoce (suprafaţa colului este accesibilă pentru recoltarea citologiei, examinare colposcopică şi prelevarea biopsiei). Aceste două elemente explică scăderea incidenței și a mortalității prin cancer de col uterin în ţările cu program sistematic de depistare a acestei boli.

Adenocarcinomul de col uterin
Reprezintă o formă mai rară de cancer de col, ce apare de obicei în jurul vârstei de 45 de ani, dar se întâlneşte din ce în ce mai des şi la vârste foarte tinere, respectiv la 20-30 de ani.

Spre deosebire de carcinomul scuamos a cărui incidență a scăzut progresiv prin aplicarea programelor de screening cervical, în ultimul timp se înregistrează o incidența adenocarcinomului a rămas constantă pe plan mondial.

Spre deosebire de prima formă histologică prezentată (carcinomul scuamos), evoluţia naturală a adenocarcinomului nu este cunoscută. El nu parcurge etape precanceroase la fel de uşor identificabile ca leziunile de tip CIN şi nu există criterii histologice unanim acceptate pentru leziunile precoce (cum sunt cele glandulare in situ, microinvazive sau displazia glandulară).
Localizarea preponderentă în canalul cervical face de multe ori foarte dificilă recoltarea adecvată de probe din aceste leziuni şi imposibilă identificarea colposcopică. De asemenea, leziunile glandulare sunt de multe ori multicentrice.

Lipsa posibilității depistării leziunii preneoplazice precum și localizarea în interiorul canalului cervical explică incidența contantă a acestui tip histologic de cancer de col uterin.

Stadializarea unui cancer reprezintă o apreciere medicală a gradului de severitate a cancerului în funcţie de întinderea bolii faţă de localizarea iniţială. Pe lângă aprecierea severității stadializarea este utilă și în aplicarea conduitei, fiecărui stadiu fiindu-i caracterisctic un anumit protocol terapeutic.

Stadiul I – celulele canceroase se află numai la nivelul colului;

Stadiul II – tumora s-a extins la treimea superioară a vaginului (IIA) sau spre ţesuturile din imediata vecinătate a colului (IIB);

Stadiul III – tumora s-a extins la cea mai mare parte a
vaginului (IIIA) sau până la ganglionii limfatici şi ţesutul situat în apropierea peretelui pelvin (IIIB);

Stadiul IV – tumora s-a extins la organele vecine (vezică sau intestin) sau, în afara pelvisului.

• Atunci când este depistat precoce, cancerul de col poate fi tratat cu o rată foarte mare de vindecare; mai mult decât atât, majoritatea cancerelor de col pot fi prevenite prin detectarea şi tratamentul leziunilor pre-canceroase.

• Nedepistat şi netratat, cancerul de col uterin se poate întinde spre alte organe şi poate duce la deces. Atunci când examenul anatomo-patologic şi examenul clinic arată că este vorba de cancer invaziv, se recomandă un consult oncologic. Acest consult, efectuat de o echipă multidisciplinară de medici specialişti, are drept scop stabilirea schemei de tratament potrivite pentru fiecare caz în parte.

Pentru aceasta, se ţine cont de forma histologică (rezultatul biopsiei), stadiul bolii, vârsta şi starea generală de sănătate a pacientei. În cazul cancerului de col este de obicei vorba de o combinaţie de tratament chirurgical, radioterapie şi chimioterapie. În principiu, intervenţia chirurgicală se realizează prin incizie abdominală şi constă în îndepărtarea organelor genitale şi a ganglionilor pelvini. Tratamentul chirurgical poate fi precedat de o serie de ședințe de radioterapie, iar în anumite situaţii, la tratamentul radiochirurgical se adaugă chimioterapia.