Examenul citologic Babeş-Papanicolau (numit și testul Papanicolau sau test Pap) este o analiză care evaluează starea de sănătate a colului uterin prin examinarea la microscop a unor celule recoltate de la acest nivel.

Scopul său principal este evidenţierea unor leziuni precanceroase la femei aparent sănătoase, adică fără simptome. Odată identificate, leziunile precanceroase, în special cele ale epiteliului de tip scuamos (displazii sau CIN de grad înalt) pot fi tratate, împiedicându-se astfel posibila lor evoluţie spre cancer. Deşi nu este o metodă perfectă, citologia Babeş-Papanicolaou este cea mai bună modalitate probată până în prezent de a preveni apariția cancerului de col uterin. Statisticile din ţările în care funcţionează programe de depistare bine organizate şi cu o acoperire populaţională mare arată că depistarea şi tratamentul precoce pot împiedica apariţia unui cancer de col în 75-80% din cazuri.

Rezultatele marii majorităţi a examenelor citologice sunt normale (“negative pentru o leziune intraepitelială sau malignă”).

• Ca şi alte teste biologice de depistare (screening), nici examenul citologic nu este infailibil, prin urmare nu este 100% eficace în identificarea modificărilor celulare. Eficienţa prevenţiei leziunilor de col uterin prin examen citologic este cu atât mai bună cu cât acest test se efectuează în mod repetat, la intervalele recomandate de medicul ginecolog. Un singur test în viaţă nu este suficient!
• Alături de examenul ginecologic, testul Babeş-Papanicolaou este o componentă importantă a controlului medical de rutină la femei.

Există două metode de efectuare a testului Papanicolau: metoda clasică (citologia convențională) și citologia în mediu lichid.

În citologia convențională, celulele recoltate, trebuie mai întâi întinse (“etalate” de către asistentă sau medic) pe o lamă de sticlă, apoi fixate şi în final, la laborator colorate, obținându-se astfel un frotiu care va fi interpretat de către medicul anatomo-patolog.

Diferența dintre citologia convenţională şi citologia în mediu lichid se referă la modul de etalare a celulelor recoltate, care poate fi efectuat semiautomat sau complet automat în laboratorul de citologie în citologia în mediu lichid; în acest caz, materialul recoltat se trimite la laborator într-un mediu special de conservare celulară şi transport (citologia în mediu lichid sau în monostrat).

Citologia în mediu lichid uşurează citirea şi interpretarea la microscop prin dispoziţia nesuprapusă a celulelor și permite efectuarea unor investigații suplimentare din aceeași recoltare, în special pentru HPV, dar și pentru alte infecții genitale importante, cum sunt Chlamydia și Gonococul.

În schimb în cotologia în mediu lichid se analizează un număr mai mic de celule comparative cu citologia convențională.

•  În vederea recoltării testului Papanicolau este bine să fie respectate o serie de reguli:

1. Recoltarea nu se face în timpul menstruației sau a sângerărilor cu origine uterină
2. Nu se utilizează spălături vaginale, ovule, spermicide, tampoane sau creme vaginale în cele 48 de ore care preced recoltarea
3. Se evită contactul sexual 48 de ore înainte de recoltare.

• Recoltarea are loc pe masa ginecologică. Medicul sau o asistentă specializată pune în evidenţă colul uterin cu ajutorul unui mic instrument (specul) introdus cu blândeţe în vagin.

• Recoltarea propriu-zisă a celulelor se realizează utilizând periuțe speciale care adună concomitent celule de pe suprafaţa colului şi din interiorul canalului cervical, fie două instrumente separate, şi ele special destinate acestui lucru, respectiv spatula de lemn şi periuţa endocervicală.

• Procedeul este simplu şi practic nedureros. Uneori, recoltarea se însoţeşte de o senzaţie vagă de discomfort, care dispare în câteva minute. O foarte mică sângerare pe parcursul zilei respective este posibilă şi normală.

• Testul este necesar a fi efectuat de fiecare femeie activă sexual, deoarece o leziune precanceroasă poate să apară la orice vârstă.

• Primul examen citologic trebuie efectuat la cel mult trei ani de la debutul vieţii sexuale. El trebuie apoi repetat la intervale regulate.

• Recomandările medicale privind intervalul între două teste citologice variază de la ţară la ţară şi depind de modul în care sunt (sau nu sunt) organizate programele de depistare a cancerului de col uterin şi de gradul de implicare a specialiştilor în elaborarea unor ghiduri aplicabile în sănătatea publică.

• În general, cancerul de col se dezvoltă foarte lent, iar citologia repetată oferă multiple oportunităţi de a depista o anormalitate
  într-un moment în care ea poate fi tratată cu uşurinţă.

•  Există totuşi cazuri în care cancerul se dezvoltă rapid, într-un interval scurt de timp.

• De aceea, este important efectuarea unui examen ginecologic şi un examen citologic Babeş-Papanicolaou anual, preferabil dublat, după vârsta de 30 de ani, de testarea HPV (co-testare).

• Dacă rezultatul citologiei este ”negativ” trei ani consecutiv şi partenerul de viaţă rămâne acelaşi, se poate recomanda un interval mai mare de un an între următoarele teste citologice.

Actual interpretarea testului Papanicolau se face conform clasificării Bethesda, iar rezultatul poate fi:

“Negativ pentru o leziune intraepitelială sau malignă”

 înseamnă că nu există celule anormale detectabile. În această categorie sunt incluse diferite aspecte cum sunt cele care ţin de vârstă, ciclul menstrual, tratamente efectuate (cum ar fi cele hormonale sau contraceptive), mici infecţii pasagere.
“Cu anomalii celulare” ele diferă în funcţie de tipul celulelor afectate (scuamoase sau glandulare) şi de severitatea acestor modificări celulare:
• Anomalii ale celulelor scuamoase
• Anomalii ale celulelor glandulare.

Anormalităţi ale celulelor scuamoase: ele pot fi în funcție de aspectul celulelor și de gravitatea modificărilor de mai multe tipuri:
• ASC-US
• LSIL
• HSIL
• ASC-H

ASCUS (atypical squamous cell of undetermited significance- celule scuamoase atipice cu semnificaţie nedeterminată) – Acest diagnostic apare la 5% din testele examinate. Diagnosticul se referă la prezenţa unor mici modificări celulare care nu permit medicului să le încadreze în categoria rezultatelor cert “negative”, dar nu sunt nici suficient de importante pentru a defini o leziune precanceroasă.

• Literatura de specialitate arată că aproximativ jumătate din cazurile de ASC-US sunt determinate de o infecţie cu HPV care la momentul respectiv nu a produs leziuni celulare semnificative, în timp ce cealaltă jumătate reprezintă mici modificări trecătoare.

• Dintre cazurile de citologie ASC-US la care testul pentru HPV cu risc înalt este pozitiv, o proporție de 15% reprezintă de fapt leziuni de grad înalt care nu se exprimă citologic, iar 0,1-0,3% pot fi chiar cancere invazive.

Prin urmare, un rezultat ASC-US înseamnă că poate exista o problemă, fapt pentru care este necesară continuarea investigaţiilor.

În cazul diagnosticului de ASC-US se poate recomanda conduita clasică, cu una dintre cele trei variante:
◦ testul HPV (de preferat ori de câte ori este posibil),
◦ repetarea examenului citologic după un tratament antiinflamator,
◦ colposcopie.

Conduita modernă (ca și în cazul diagnosticului de tip LSIL) este recurgerea la dubla imunocitomarcare p16/Ki-67 (CINtec plus), un rezultat pozitiv al acestui test reprezentând o indicație fermă pentru evaluare colposcopică.

LSIL (low squamous intraephitelial lesion- leziune intraepiteliala de grad redus) – Deși în majoritatea cazurilor rezultatul LSIL arată prezența unei infecții virale trecătoare, studii medicale internaționale recente confirmă faptul că aspectul citologic LSIL nu se suprapune perfect cu modificările histopatologice (bioptice) și arată că probabilitatea ca în spatele unui examen citologic LSIL să existe o leziune de grad înalt este cuprinsă între 12 și 28%.

De aceea, după un rezultat citologic LSIL este nevoie de încă o investigație.
Recomandarea clasică de conduită este efectuarea unei colposcopii, conform căreia se optează fie pentru un program de supraveghere, fie pentru efectuarea unei biopsii.

Conduita modernă de evidențiere a prezenței unor posibile leziuni de grad înalt neevidențiate de examenul citologic LSIL, sau de evaluare a riscului pentru astfel de modificări, este recurgerea la dubla imunocitomarcare p16/Ki-67 (CINtec plus). Rezultatul pozitiv al acestui test reprezintă o indicație pentru evaluare colposcopică, în timp ce un rezultat negativ permite menținerea unei supravegheri citologice. Testul este util în special la persoane sub 30 de ani, la care este infecția HPV este foarte frecventă și testarea HPV nu se face de rutină.

HSIL (high grade intraephitelial lesion, leziune scuamoasă intraepitelială de grad înalt) indică aproape de regulă prezența leziuni precanceroase de col uterin și impune o evaluare colposcopică. Aceasta are ca scop identificarea topografiei leziunii de grad înalt, precum și decizia asupra eventualelor teste adiționale necesare, sau direct asupra tipului de intervenție necesară.

ASC-H (atypical typical squamous cells- cannot exclude high-grade squamous intraepithelial lesion) sunt reprezentate de frotiuri etichetate “celule scuamoase atipice, fără a se putea exclude o leziune scuamoasă intraepitelială de grad înalt” (cu acronimul în limba engleză ASC-H). În această situaţie pasul următor necesar este din nou colposcopia.

Anomalii ale celulelor glandulare:
Modificările celulelor glandulare sunt interpretate în funcţie de severitatea lor în celule atipice, celule atipice în favoarea unei neoplazii şi adenocarcinom in situ.

În această situaţie este nevoie de alte investigaţii diagnostice, care să permită luarea unei decizii potrivite în privinţa tratamentului. Acestea includ, după caz colposcopia, evaluarea endocolului, testarea HPV şi, în situaţia unor sângerări anormale, efectuarea unui curetaj uterin biopsic şi a unei ecografii.

Celule canceroase
Examenul citologic poate arăta uneori prezenţa celulelor canceroase, fie de tip scuamos, fie de tip glandular. Pentru diagnosticul final este nevoie de recoltarea unei biopsii, de preferat tot sub ghidaj colposcopic. Dacă diagnosticul se confirmă este necesară efectuarea stadializării în vederea unei conduite specifice fiecărui stadiu.